Prejudiciul de Imagine in on-line

Twitter, SMS-ul internetului in construirea Brandului Personal
august 18, 2016
Retelele sociale sunt sisteme inchise de informatii
august 20, 2016
Arata tot

„Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 20 08 2015, sub nr.X reclamanta, in contradictoriu cu parata I a solicitat instantei de judecata ca prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale reprezentind repararea prejudiciului moral suferit urmare a afirmatiilor calomnioase facute de parata la adresa sa.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca reclamanta si parata au fost prietene din anii 2012-2013 intre cele doua existind si o relatie de rudenie in sensul ca socrii reclamantei sunt nasii paratei. Potrivit reclamantei, in vara anului trecut parata a inceput sa afirme, ca este curva pentru ca traieste cu tatal acesteia, persoana mult mai in virsta decit reclamanta, afirmatii care au fost urmate de postari si pe facebook in acest sens. Urmare a acestor afirmatii mincinoase reclamanta a avut de suferit in sensul ca a fost amenintata de sotul acesteia ca vor divorta iar fiica sa a fost ironizata de colegii de clasa care au afirmat despre mama sa ca este curva.

In drept, reclamanta a invocat disp. art. 1359 din Codul civil si a solicitat probele cu inscrisuri, interogatoriu si martori. (…)

Din interogatoriul administrat partilor nu au rezultat aspecte relevante pe fondul cauzei cu exceptia relatiei de prietenie dintre parti, reclamanta nerecunoscind relatia extraconjugala cu tatal paratei in timp ce aceasta din urma a precizat ca nu a afirmat nimic defaimator la adresa reclamantei.

Din declaratia martorei NIA rezulta ca reclamanta a avut de suferit urmare a postarilor de pe facebook deoarece sotul a amenintat-o cu divortul iar fiica sa a refuzat sa mai interactioneze cu copiii de aceeiasi virsta. Martora a mai aratat ca personal a vazut postarile defaimatoare si ca o cunoaste pe reclamanta ca pe o persoana familista.

La acelasi termen instanta a dispus luarea unui intergatoriu din oficiu numitului CI tatal paratei care a recunoscut ca are o relatie extraconjugala cu reclamanta de mai bine de 1 an de zile, intilnirile dintre cei doi avind loc fie pe cimp, fie la un hotel de pe raza localitatii Crevedia, initiativa relatiei dintre cei doi avind-o atit reclamanta cit si paratul.

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta urmeaza sa respinga actiunea reclamantei pentru urmatoarele considerente:

Tinind seama de dispozitiile legale invocate de reclamanta instanta constata incidenta in cauza a disp. art.1349 din Codul civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala precum si incidenta disp. art.1357 din Codul civil potrivit carora cel cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savirsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.

Astfel, in sensul disp. art.1349 din Codul civil orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor ori intereselor legimite ale altor persoane.

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale susmentionate rezulta ca pentru a fi anagajata raspunderea civila delictuala trebuie dovedita savirsirea faptei ilicite, existenta unui prejudiciu(material sau moral) urmare a savirsirii respectivei fapte precum si existenta(si implicit dovedirea) raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul suferit de victima acesteia.

Din probatoriul admistrat in cauza rezulta fara nici un dubiu ca reclamanta a „suferit” un prejudiciu de imagine datorita propriului comportament in comunitatea din care face parte, respectiv a intrat într-o relație de concubinaj cu tatal paratei, persoana mult mai in virsta decit aceasta, acceptind indirect atit prejudicierea propriei imagini (care era doar aparent de femeie onesta si morala) cit si provocarea de suferinte sotului si fiicei sale minore.

In aceste circumstante de moralitate indoielnica nu i se pot acorda daune reclamantei pentru un prejudiciu a carei cauza este chiar fapta sa imorala, nefiind intrunite astfel toate conditiile raspunderii civile delictuale, cu atit mai mult cu cit reputatia nu este un dat al persoanei ci un atribut care se dobindeste prin modul ce comportare si evolutia in timp a unei persoane in cadrul comunitatii din care face parte.

Pentru considerentele mai sus expuse instanta urmeaza sa constate ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicita a altei persoane si, in mod corespunzator, sa respinga actiunea acesteia ca neintemeiata.” (Judecătoria Bolintin Vale, Sentința civilă nr. 432/2016, www.rolii.ro)”

Articol preluat integral de pe http://www.legal-land.ro/